Chirurgia orală este cea mai veche specialitate în stomatologie. Este dedicat diagnosticului și tratamentului bolilor, traumatismelor, defectelor dinților, maxilarelor și țesuturilor moi adiacente care necesită intervenție chirurgicală.

Chirurgul trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre științele de bază pentru profesia sa, precum anatomia, histologia și fiziologia, precum și cele mai frecvente patologii. Pe lângă pregătirea chirurgicală și, evident, o mare dexteritate manuală, este indispensabil ca profesionistul să posede maturitate în gândire și o înțelegere a fiecărui țesut în parte. 

Cele mai frecvente intervenții

Extracția molarilor de minte

Extracția molarilor de minte este una dintre cele mai frecvente intervenții in chirurgia orală. Dintre numeroasele indicații ale extracției acestor dinți, putem aminti lipsa spațiului din maxilar pentru erupția lor corectă, orientarea lor anormală, care poate provoca deteriorarea dinților vecini sau înghesuirea dentară, sau probleme de inflamație a gingiei din cauza erupție incompletă, care poate genera o infecție în gingia înconjurătoare. 

În primul rând, se face o incizie în gingie pentru a expune osul și molarul. În continuare, osul care împiedică accesul la rădăcina dintelui este îndepărtat și, dacă este necesar, dintele este împărțit în secțiuni pentru a facilita extractia acestuia. Dintele este extras și alveola este curățată de țesut de granulație dacă e cazul și resturile de țesut osos sau dentar rămase. În cele din urmă, se suturează gingia dacă este necesar și se pun comprese sterile pentru a încuraja formarea unui cheag de sânge.

Extracția dinților cu anatomie radiculară complexă sau anchilozați  

Uneori, o extracție dentară poate fi complicată din punct de vedere chirurgical, de exemplu, dacă pacientul suferă de boli sistemice majore, a suferit recent radioterapie sau suferă de tulburări de coagulare sau în situația dinților distruși/fracturați etc. Într-un astfel de caz, chirurgul își folosește cunoștințele și abilitățile chirurgicale pentru a rezolva problema cu profesionalism.

Un dinte anchilozat este un dinte care nu iese și este reținut în interiorul osului. Acest lucru se întâmplă de obicei cu caninii sau dinți/rădăcini cu care au suferit tratamente de canal în trecut. Dinții cu anatomie radiculara complexă pot fi de asemenea o provocare pentru medicul chirurg. Este important să tratați acest tip de dinți pentru a preveni formarea de chisturi, posibilele infecții, sau alte modificări dăunătoare organismului.

Chirurgia preprotetica

Acestea sunt intervenții care se efectuează înainte de realizarea unei lucrări protetice. Acestea constau in pregătirea gingiei sau a osului maxilar sau mandibular pentru a facilita adaptarea corecta a protezei. Putem include in acest tip de intervenție si plasarea grefelor gingivale și osoase pentru inserarea ulterioara a implanturilor, tehnicile de alungire coronară chirugicală precum si tehnicile de regularizare a crestei alveolare. 

Chirurgia preprotetică este utilizată pentru a oferi un mediu anatomic mai bun și pentru a crea structuri de susținere pentru viitoarea lucrare protetică.